apăs absent
durerea
oprind sângerarea
pentru a nu-mi umbri paşii
culori
tardive înfloresc pe ecranele monitoarelor stinse
şi împing
orizontul intern
cu o bătaie
de inimă mai departe
negura absenţei tale pare
a se furişa
pe sub uşă
paşii iar mi-i aud ciudat -
parcă aş
ploua pe o ultimă undă
întârziată din zborul cuiva
şi aştept,
nesfârşit şi demult -
un bagaj
uitat dintr-un tren
tras pe
linie moartă
doar
păsările ştiu să poarte
orizontul
mai departe
cu o bătaie
de aripă
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu