Cine mă urmăreşte
noapte de noapte în şoapte,
Vis pe marginea
dezlipirii de retina insaţiabilă.
Ma aştept la urma urmelor nopţii la un oftat.
Scurg timpane
uzate, fluorescente priviri.
Streşini, burlane
de ceară
pe care picură
mirosuri de câmpuri cu maci.
Adaug pe miercuri spre gri la şosea.
Necenzurat
ironic un ringtone relaxat...
Scurte bipuri (
parcă ar putea fi lungi...
Chiar? Oare viaţa pierdută, are un altfel ...)
Nu mă tem ironic
relaxat,
De concluzii
finaluri ivite din generosul neant.
Şi o margine de
pleoapă ,
Coadă de lamantin,
Mă loveşte
superbă.
Uitat de clipa
pierdută în bezna unui
Neant aleatoriu
lângă un iris veşnic prezent,
Un ringtone sună
naiv,
Dezarmant.
Alo?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu