La răscruce

ascuns dincolo de   tâmpla unei stele

zborul este un relief din aripi încremenite

cerul însuşi îmi pare o umplere cu pene

în culoarea vântului plecat  din răsărit

spre  nostalgia înserărilor repetate

tristeţea îmi este un timp mirositor

ieri îmi fumegă încă în priviri

mâine îşi zveltuieşte  coapsele pipăite de nările de hârtie

iar secunda în travaliu  lasă dâre pe frunza strânsă

ca un mesaj de adio în vreascurile unei cărări

doar ochii mei întârzie nemăsurat demult

învăluind pâlpâirea unei candele

aprinse la răspântia umerilor unui copil