destinul îşi flutură perdelele ca o casă

ieşim spui

mi-am îmbrăcat tristeţea pe dos bombăn

se schimbă vremea ajung nerostitele tale până la mine

un aer de primăvară îmi pătrunde din zâmbetul tău în piept

nerăbdătoare eşti deja pe trotuar

lasă şireturile şi eu mi-am lăsat un nasture la bluză descheiat.

şi ia-mă de braţ să nu creadă amiaza asta  curioasă că suntem certaţi

casa ne flutură perdelele în urmă

se aud nişte valuri

sunt de la tine întreb

da mi-am amintit noaptea aceea când îmi spuneai 

"aş vrea să te înlănţui cu toate vocile mării"

Doamne ce serios erai

iar tu zâmbeşti acum mai seducător decât  voi putea eu ţine minte

nu stăm mult un petec de cer răsună în lumina deja udă

deschide ochii iubitule întoarce-te

lasă-mă aici 

tresar
pupilele  încă nu se pot obişnui cu absenţa ta

destinul îşi flutură perdelele 

noaptea vine ca o dezlipire de retină