Ofrandă

Îmi  place nesiguranţa ta

vocea ta care se ascunde sau apare

corabie în ceţuri

etravă şi visare la porturile realităţii

(aud pânzele şi

zgomotul  lanţului pe cabestan

apoi

plescăitul ancorei în apele unui sărut)

Îmi place nesiguranţa

şovăirea ta

adumbririle tale premeditate sau nu

noaptea ce ţi se  scurge pe trenciul vişiniu

amintire din primăverile trecute

atunci te zgâlţâi uşor de umeri

şi mă priveşti ca după o revenire

din seara dorului răsare

aşa cum m-ar privi însăşi lumina dacă ar avea ochi

*

Mă întorc seara

duhnind a cer şi promoroacă

atunci îmi întinzi obrazul ca pe

cea mai timidă ofrandă

şi las uitarea să plece

dorul să bată la alte porţi furate

în timp ce nesiguranţa şi şovăirea ta

mă fac locuitorul ultimului refugiu

din carnea ce ţipă la marginea veşniciei