Eşafod

trec

şi fluturi grei îmi pleacă din ochi

aşezându-se zemoşi pe urmele tale

păşite ivit

arar în viaţa mea

(care se răsfrânge  o umbră

de râu pe  un cer sângeriu)

şi merg

verde  dezrădăcinat

din albul inocent al începutului de fruct

pe ramul nestins de ploile verii

prin venele mele se plimbă îndrăgostiţi

întrebându-mă de numele tău

iar străzile se îndoaie şi încep să-l murmure

şuier de descânt sau cânt uitat

dar eu plec

lăsând întrebările la alt capăt de lume

unde răspunsul le aşteaptă

ca un eşafod