Mama

să sculptez absenţa ta

liniştea care coboară din liniile palmei

ovalul cuminţeniei   

înlătur timpul neantul

mirosul  de fără tine

de peste tine

nu ai pierdut nimic

ceva frunze stinse în aer

alte ceva

câteva

litere albe

scârţâind şi suflând sub cerul greu

anul acela cireşii nu au mai curs la vale

păsările au înflorit în albe zăgazuri

apele   

s-au stins  într-un  foc  îngheţat

un cal  de iarbă bătea din copită haotic

era murdar

şi prelung

după primăvara care nu mai venea

doar noi am mai crescut

anul acela

mamă