Prea puţin

e prea mult ţipăt între pereţi pulsatorii

reflexie a umbrei lumina îmi pătrunde

un drog prin pupile

e toamnă şi aştept să ai habar de mine

simple fulgurante neconcludente senzaţii -

mustul care picură în struguri

mâna mângâind asfaltul liniştind drumul de spaime

glezne prin frunze cum ai răsfoi nepăsător

incunabule fragile

e prea mult mine şi prea puţin tine

prea multe oasele mele

prea puţină carne a ta

să le învelească pentru frigul ce se apropie