Heruvim

intestine universale

mirosind a câine izbit de tir

cam asta ar fi bing bang-ul

morţii luându-şi surorile din groapa tăcerii răbdând

neantul până la limita înfloririi a mirosului de rut şi carte proaspătă

calcarul macerat până la limita ochiului ce naşte ochi şi

lumina ca vierme melc ranchiunos abia târându-se între găurile

din palmele unui osândit plictisit

în timp ce blazate cadavre fac autostopul spre un eden

ce are pe vine încoa dar spune mai mult du-te dracu

sunt mai convenabile

intestine burduşite cu miros de petunii şi muzica

zorilor pe lichida imensa blândeţe a dealurilor

plictiseala de fiecare zi până vine

izbirea curgerea maculată cu un topor sărutând un viţel

pentru hamburgeri

izbirea aceea cu  palmele unui osândit care

îţi pregăteşte ultima masă  frământând un aluat

umplându-l cu răvaşe şi creierul unui heruvim donator de organe

( a stat pe strada mea pe drumul ce îl străbat dulce nu a avut niciodată

minima decenţă să se prezinte deşi îl loveam aproape de fiecare dată cu maşina

în urmele lui

pe asfalt mirosea a râs de sub aripă în zbor)

mult timp după aceea primeam emailuri de la o curvă ce îmi spunea să mă prezint la apel

lumina mortuară mi-l zugrăvea pigmenta în transpiraţiile nocturne

nu era chiar giulgiul lui acela dar ceva parcă îmi spunea dimineaţa asta e ultima

osânditul murise nici nu a mai avut timp să se bucure de plăcerea defecaţiei

eu primeam latrine de crin suspinau magnoliile în canalizări

răvaşuri în continuare plonjau cu papagali anorexici şi laconici

pleoapele sapă în continuare în intestinele

maţele acestui je ne sait quoi

dar mai rar

ochii se mişcă tot mai greu în înaintarea lor

tunelul mă ţine de fâş de palton de coama rară

clipele mă trec de rândul negru de deasupra paginii

florile mă miros trece o sclipire o poetă piedestalul se va topi

genunchii sapă în eliberarea cumva utopică

sper  un la naiba cu laleaua în gură cu morţii aliniaţi spre curmătură

vârfurile unor munţi mă încetinesc

fumul ţine de pajişte

aş zbura de mă vei ţine legat cu aţe de cer

pieile de pe buze vor pica belite de pe noi la ceasul serii

de prea multe sărutări şi vorbe avem băşici

alianţa cu primăvara  crapă în muguri şi secetă

şopârle mirositoare şfichiuie în intestine

un câine deja mort  traversează  strada

tirul care trebuia să îl izbească este deja la staţia de benzină

şoferul îşi cumpără şi ceva ţigări are un ghiul pe deget

e divorţat dar nu ştie încă

mi-e foame nu ştiu de ce am refuzat ultima masă a acelui osândit

o foame de tine viscerală şi apocaliptică te caută cu lanterna

prin intestinele mele

heruvim