Destul

să ne lăsăm copilul la uşa unui orfelinat

sau la o ghenă

aş paria pe câini

ştii legenda Romulus şi Remus

îl îmbrăcăm în coajă de soc versace

sau tuia dior

vegetale elegante înţelegi proasta dracului

să aibe o şansă în plus la orfelinat sau

la ghenă ...plasticul de sac de gunoi

e sleios

mă oripilează atingerea lui

auzi tu muto termină cu gemetele

am fost lângă tine tot timpul

ori naşti ori mori ori amândouă

vrei sau nu aceasta e întrebarea

eu vreau numa să scăpăm de mogâldeaţa asta perfidă

bazaconia naibii

ne încurcă

ştiu că e al meu cumva

parcă ai vrut să mă loveşti...

mă  luminez o geană plâng

nici ţuica din pahar nu mai are glas

poate de era fată

nu sufeream atât...

scapă de el nu vreau să îl văd şi

hai să zâmbim

să ne iubim

nu vei muri

dacă mori

mori liniştită

îţi promit că nu îţi voi vinde corpul

acelor ciudaţi

care  cântă în ungherele puţin luminoase

ale cărnii mele

orice pian are şi clape negre

ei îmi promit bani se risipesc de obicei

pe scările îndoliate din beţiile mele

măcar atât spuse surâsul ei

şi se topi pe cer o semilună în luna octombrie şi tăcută

copilul rămase în urmă

plângea repetitiv obsedant şi

nenăscut

câţiva ani până ce tatăl consideră

că e destul

şi îl născu el