Teamă lungă

Îmi e o teamă lungă

mă afund în scobitura claviculei tale

şi îţi miros trupul parcă m-aş feri de o vorbă sau geamăt

simt că ferestrele ar fi tot timpul deschise

şi noi am face dragoste ilogic  pe marginea bancnotelor

a drumurilor a şinei de tren sau metrou

frunza de tei şi lumina din irisul de strigoi prost luminat

ne covârşeşte

ne iartă şi apune o dată cu noi

simţim acea teamă lungă din tunele

subliminale lenevie urgie

tu cu tălpile pe şinele de calea ferată