Diapazon

Mestecenii...

aud cum

mirosul tău urcă pe sub coaja albie.

Eu nu sunt mesteacăn,

în mine nu se mai întâmplă nimic.

Totul e etichetat, împachetat şi părăsit -

norii păşesc aşa, cu luare aminte,

prin coridoarele şi sfielile din noaptea mea.

Sunt o casă cu găvanele oarbe.

Pereţii aşteaptă să fie loviţi

cu un diapazon, aşteaptă să se prăbuşească.

Mirosul tău încă îmi sună crud în palme.
Când ai plecat din mine, ai stins lumina.