Diapazon

Mestecenii...

aud cum

mirosul tău le urcă pe sub coaja albie.

Eu nu sunt mesteacăn,

în mine nu se mai întâmplă nimic.

Totul e etichetat, împachetat şi părăsit -

norii păşesc cu luare aminte,

prin coridoarele şi sfielile din noaptea mea.

Când ai plecat din mine, ai stins lumina.

Sunt o casă cu găvanele oarbe.

Pereţii aşteaptă să fie loviţi

cu un diapazon, aşteaptă să se prăbuşească.

Mirosul tău încă îmi sună crud în palme.