Şaisprezece

nu aveam mai mult de şaisprezece ani

urmăresc  o femeie singură

întinde rufele goală pe balcon

şi ţâţele îi lucesc sărutate

de iluminatul public

trecătorii şi-au amânat mersul şi strivirea trotuarelor

rămâne pe ziua de mâine

o alarmă de maşină insomniacă sună undeva pe Strada Principală

între un zeu şi leu aleg să fiu un derbedeu

fluier admirativ

ea zâmbeşte cu pielea dezmierdată de privirea mea de opt ani de fiecare ochi

strâng amintirea pentru un mai târziu palpabil

şi mă grăbesc spre casă

am întârziat

e trecut de 10 seara

ai mei mă aşteaptă

au rupt din rai o nuieluşă