Pământul, ultima trezie

Ninge negru pe orașe chircite și amare

Bolnavii din ele rânjesc scurși în izolare

Arme cresc din pământ, nu arbori sau flori,

Au petale și dinți care-omoară culori

Hălci din pământul nostru, piatră și glod

Aruncate lupilor, mâncători de sud și nord

Șuieră seceta în ochi de delfini murdari

Mările cad în cer și delirează-n marinari

Am stins luminile în cearcăn și atom

Apropie-mi Doamne, Luna, s-o dorm.

Un Soare să cânt. Cum să iubesc un Pământ?

Aici, nici Tu nu mai ești Cel veșnic și sfânt

Se sufocă iubirile, urlă orbii-n oase

Noi mai ucidem o frunză și râdem în case

Fumegă pământul, arde vița de vie -

Mor și bețiile, ce ultimă trezie