Iarnă nomadă

În ziua în care îmi voi aminti de tine,
Voi ninge o pădure de brazi.
Voi îngropa un argint în poiană.
Alături de o şatră de nomazi,
Cu ghioc,descântec şi dansuri păgâne,
Prin târguri şi sate umbla-voi în iarnă.

Apoi zăpada se va topi, spre primăvară...
Călare voi pleca, pe furiş, în seară.

Sub copită, trecând prin poiană,
Un argint se-arată, a sufletului rană.

Evanescenta

O poezie mai veche...sa mai postez ceva pe aici. Moare blogul asta, sa nu il las de izbeliste :D


Evanescenta


Trupuri macinate de ore
Vanturi sfasiate-n ninsori.
Peste bungetul negru de nori,
Splendori,
In evanescente aurore.

Asternem pleoape pe irisi
Visam la sovaielnicii zori.
Culori
Ingropam in criptate comori,
De alb si negru santem atinsi.

Universul isi sufla somnolenta,
O inima pulsand in cineva-
Dumnezeu,sau Cuvant sau Altceva.

Intre Inceput si Sfarsit este cadenta
Sufletelor reincrustate
In fetide sicrie
De carne vie.

Sens unic

Părăsindu-ne, păreri de rău
se întorc din necuprinsuri.
Aripi de înger,
bumeranguri căzute din umeri
strânși a neputință.
Se întorc uneori...
curioase întinderi
licărind neașteptat.
Rugina din stelele
unui cer convertit
la simplitatea unei străzi
cu sens unic.

În alcovul palmei
o chiromantă boccie
asistă la autopsia viitorului.
,, Divinitatea este o marfă ce nu mai are căutare! Nu se mai vinde!"..
chirăie aceasta, umplându-și botul cu popcorn.
Vizualizez saliva privirii ei
scurgându-i-se în interiorul găvanelor.

Cortul vrăjitoarei este plin
de scalpuri de înger.

În lumina aurei lor
clipele mor neîmpărtașite.