Apă căprie
Păşesc pe strada străvezie
A clipelor ce va să vie.
Gândul vis îmi reînvie
Chipul tău cu duioşie,
Mâna mea cu lenevie,
Pielea ta caldă şi vie.
Ochii tăi, apă căprie.
Curând curgând priviri se unduiesc.
Sufletele ude nude în aceste ape,
Dansează un tango de clipiri de pleoape
Iertaţi uitaţi de îngeresc.
Cu prezentul trecut în agonie,
Cu trecutul prezent în clipa vie,
Păşesc pe strada străvezie
A clipelor ce va să vie.
O ciudata moarte
in cele ce viata
minte perfectua
erectua plurenta
asa vom citi
in multe alegri
si ne vom imparte
viata si moarte
stupenda delarte
ne vom naste maine
vii
ca poezii
ma simt stingher
vers liber
ce
desparte
ce
arde
si
merge
in arve
plure que non
(stanndine
imenta din
cento)
(Te vreau
asa cum te-as naste
barbat fiind)
te iubesc
asa cum te-as desparte
de moarte
cu un bisturiu
si o mana de petale
peste cosciugul
vietii tale
de sanspoet
in e-ternul vers
din mic-(doom)-ul rai
nu-mit
uni-vers
nu crede ca ma nasc
la fiecare sangerare
a mic-zglobiei tale
aurgentale
asteapta-ma
sa te iubesc
in ciudata si nefireasca-mi lume
de sub ceresc
(ofranda lui nichita)
o lume intreaga
isi lasa inimile
sa bata
aripi ce inalta
corpuri in nelumesc
(again, thanks, Nikki
good bye
see you soon
in this evening
or afternoon)
Stoluri , inimi ce zboara
pulsand
pasari fioroase
abia scapate
nedecapitate
in lumea del arte
de sub ceresc
