Avut-am oare vreo durere
ce nu am urlat-o?
Avut-am oare vreo iluzie
ce nu am exilat-o?
Durere şi confuzie
infuzie la ceaiul meu de la 5 dimineata
(poate strecor în el un pic de rom să nu readorm)
Nu am înţeles niciodată de ce valurile nu au umbre
de ce se revarsă plictiseala din cocktail-uri pretenţioase
si liceeni in vacanţă şterg lunateci la mese ubicuue.
De asta îmi place să evadez la mal de mare.
Flux, maree si reflux.
Inima îmi bate în ritmul înotătoarelor peştilor urmăriţi de
rechini sau toni monotoni.
Mă simt oceanic şi albastru şi erup
prin gările şi aeroporturile şi porturile şi limanele de cer.
Nu mai fac parte din cleştar şi viaţa cu moarte.
Irump şi mă pierd clocotit în urma cocorilor gri
ce trag ploaia peste o altă zi....
Avut-am oare vreo durere,
vreo iluzie?
Ce nu am soptit-o macar.....
Nu ştiu , dar îmi beau ceaiul meu de la 5 dimineaţa
(cu un pic de rom sa nu adorm).
Şi cocorii ţipă gri şi mă întreabă cât să mai dureze ploaia şi
unde să o mai poarte...
