În zori

în zori am găsit doar culoarea femeii pe piele

noaptea  se-ndepărta  în ecouri odată cu paşii ei pe trotuar

în oglindă chipul meu apare  cu greu de sub trăsăturile-i  fine

ochii  au răzbătut ultimii păstrând un pic albastru ca amintire

mă aşez pe stinghia patului picioarele atârnă în gol

trag aer adânc în piept sub mine curge ziua în care mă pregătesc să sar

Efectul libelulă

Pe o stradă purpurie se răsfrâng ecourile unei flaşnete -

toate femeile, toate beţiile, toate manuscrisele

toţi eroii, toţi pasagerii, toate iubirile

îşi manifestă bucuria de a nu mă  trăi cu adevărat.

În dulapul  cu schelete de muze, unde nuanţele

 îşi plimbă buzele curioase la fiecare deschidere,

pătrund aromate  libelule încrezătoare în viaţa dinaintea naşterii -

pun întrebări despre crisalida lor

aranjându-le pe rafturile din lemn de mesteacăn gânditor.

Apoi pleacă învelindu-şi aripile în mătase.

Răsună dangăte în mine...

Cineva mi s-a încurcat între artere.

Gropar de aer

un copac  se  sinucide

înghiţind zborul unei păsări

frunzele  dispar în neantul mărunţit de măsurarea lui

rămâne  lemnul negru

ai ceva între cuvinte îi spun dimineţii

dar ea trece zâmbind

ca o mireasă spre altar

(ceaţa stăruie în urma ei)

eu sap o groapă  în aerul înţelenit