un copac se sinucide
înghiţind zborul unei păsări
frunzele dispar în
neantul mărunţit de măsurarea lui
rămâne lemnul negru
ai ceva între cuvinte îi spun dimineţii
dar ea trece zâmbind
ca o mireasă spre altar
(ceaţa stăruie în urma ei)
eu sap o groapă în
aerul înţelenit
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu