În viteză

îmi strig o umbră să nu rupă tăcerea să tacă sub capota sufletului meu
iar de vânt să nu se apropie nici cu voie nici fără de voie
sfătui  distanţa să scurgă bine gândurile omului mut care gândeşte în gesturi
să circule mai liber ca dolarul în las vegas
străbatem cuvintele dintre mine şi tine iar
sub şeile cailor putere
purtăm iubirea feliată de tigrii sfâşiaţi de foame
moartea vine la picnicul călare spărgând orizontul în lumini şi claxoane

curg torente pe umbrelele zburlite ameninţător la peştii care privesc din cerul lacustru
girofare împrăştie aurore pe statui cu gâtlejuri şi oasele expuse din piatra fragilă
frigul transformă ploaia într-o spumă roşie pe care cu un ultim gest
ţi-o sărut de pe buze.

În zori

în zori am găsit doar culoarea femeii pe piele

noaptea  se-ndepărta  în ecouri odată cu paşii ei pe trotuar

în oglindă chipul meu apare  cu greu de sub trăsăturile-i  fine

ochii  au răzbătut ultimii păstrând un pic albastru ca amintire

mă aşez pe stinghia patului picioarele atârnă în gol

trag aer adânc în piept sub mine curge ziua în care mă pregătesc să sar

Efectul libelulă

Pe o stradă purpurie se răsfrâng ecourile unei flaşnete -

toate femeile, toate beţiile, toate manuscrisele

toţi eroii, toţi pasagerii, toate iubirile

îşi manifestă bucuria de a nu mă  trăi cu adevărat.

În dulapul  cu schelete de muze, unde nuanţele

 îşi plimbă buzele curioase la fiecare deschidere,

pătrund aromate  libelule încrezătoare în viaţa dinaintea naşterii -

pun întrebări despre crisalida lor

aranjându-le pe rafturile din lemn de mesteacăn gânditor.

Apoi pleacă învelindu-şi aripile în mătase.

Răsună dangăte în mine...

Cineva mi s-a încurcat între artere.