marginea urechii era dură
un disc de vinil
sunetul timp se scurgea
cântecul era curgea prea greu umerii lăsau
o urmă printre
pietrele aruncate și de
sufletul meu
un legământ de mărgean cu aripi străvezii
erai mai aproape de atât recunoșteam
și cerul sufla greu
aproape că te credeam
aproape că te muream sub limpezirea
plorilor
flori sub ploi
și ne unea aceeași răvășire neliniște
țigară strivită în umbra odăii necuvântătoare
umărul dezvelit de breteaua sutienului inexistent
piciorul peste cearceaful cald
venele îmi erau mărunțite de inima ta
din greșeală iartă surâdeai
melodia urmând aceeași emoție
de somn și dragoste sub lumina ochiului tău
din călcâiul stâng care mă pășea orb
peste urechea asurzitoare
