ploile
mele te măcinau
picăturile
îți sfredeleau vintrele sufletului
pătrundeau într-o țărână fertilă
cele
patru picături care stăteau să cadă prin podul palmei
una
era o lumină sub frunza de întâlnire
dintre
un oarecare orizont și un vers oarecum sublimat
alta
picura ceară și pe pielea murdară a cristului nețintuit
păstrat
pe o cruce ambulantă drept circ și pâine sfințită flămândă
de
guri evlavioase
a
treia spânzura încă într-o pânză de păianjen
girofar
de limpezit picăturile de peste parbrizul unei nopți otrăvitoare toxice
liniștea
mai pierdea un bemol și un butoi cu smoală
tiribombă
peste pasarele de nopți de chef și distrugere
a
patra era deja prelungită în transmigrare
adulmeca
un bot de căprioară
mușcătură
sau sărut
de
foame sau iubire
fierbeam
lenjerii și ceaunuri și cu pietre veninoase
în
căușul palmei aveam cel mai frumos chip din lume
pieream
muream
ploile
mele te măcinau
