Pieream, amândoi

ploile mele te măcinau

picăturile îți sfredeleau vintrele sufletului

 pătrundeau într-o țărână fertilă

cele patru picături care stăteau să cadă prin podul palmei

una era o lumină sub frunza de întâlnire

dintre un oarecare orizont și un vers oarecum sublimat

alta picura ceară și pe pielea murdară a cristului nețintuit

păstrat pe o cruce ambulantă drept circ și pâine sfințită flămândă

de guri evlavioase

a treia spânzura încă într-o pânză de păianjen

girofar de limpezit picăturile de peste parbrizul unei nopți otrăvitoare toxice

liniștea mai pierdea un bemol și un butoi cu smoală

tiribombă peste pasarele de nopți de chef și distrugere

a patra era deja prelungită  în transmigrare

adulmeca un bot de căprioară

mușcătură sau sărut

de foame sau iubire

fierbeam lenjerii și ceaunuri și cu pietre veninoase

în căușul palmei aveam cel mai frumos chip din lume

pieream

muream

ploile mele te măcinau