și cearcăn sfredelitor

avem noi cercurile linștite

sub dojanele din ochii părinților așteptători

avem umerii gri de la sacii de minereuri scoși din mină

avem cleștarele acelea sub marginea ochilor de noapte

când timpul surâde în zâmbetul  cvasinocturn

spre încă luna nouă

singura care

vălurește cerul în batista mea pentru neștersele lacrimi

plouă dragă inima mea

plouă

rupe tulpină și frig și nor între noi

vântul își ia elan

și lumină din zăcământul meu sfredelit de rouă

poartă poleială de mugur

și cearcăn

și prăpăd sub cerurile liniștite
plouă 
dragă inima mea

Copil violet

pulsul în florile mele scădea
liniștea devenea ceva putred
aflam vești de la o orbire de miros
de la o plantă otrăvitoare agățată de venele mele
și te aflam flămând pe marginea unei enigme înțepătoare
te iubeam în violet
ceva retușuri de grabă și mister să spunem gri
cala corăbiei pulsa în valurile oceanului înțepător
te iubeam în violet
valul de sub noi înghițea copite și harnașamente
pădurile pășunile
doar așteptau trecerea noastră
spumegată
hrănindu-se din ea
sărut o  corabie sângerând
un copil violet
care liniștește cărările
valurile
mirosurile
violent

Bem o bere

eram noi cei mai triști

liniștea pălălaie

alergăm sub călcâiul aceluiași părinte

frați liniștiți spre chemarea dimineții

gri și atribut sarcină nori peste cafenelele

înlesnite sub ferestrele curgând în vântul zălud

reflectând imaginea noastră

eram noi adulmecații de nările tale

cititorule

te așteptăm pe vreascuri sub aparențele inflamabile

de nou născut și nelivrabil

pentru că

ne oprim și

bem o bere