și cearcăn sfredelitor

avem noi cercurile linștite

sub dojanele din ochii părinților așteptători

avem umerii gri de la sacii de minereuri scoși din mină

avem cleștarele acelea sub marginea ochilor de noapte

când timpul surâde în zâmbetul  cvasinocturn

spre încă luna nouă

singura care

vălurește cerul în batista mea pentru neștersele lacrimi

plouă dragă inima mea

plouă

rupe tulpină și frig și nor între noi

vântul își ia elan

și lumină din zăcământul meu sfredelit de rouă

poartă poleială de mugur

și cearcăn

și prăpăd sub cerurile liniștite
plouă 
dragă inima mea