Numa ierburi

nu mi-e râs şi gluma în soare

tot ce spui  citire doare

nu mi-e sufletul pe autolog

doar căznesc şi sting olog

vreau doar dorul ce mi-l mistui

să nu treacă-n codrii silhui

să absorbă o brumă dragă

peste viaţa mea întreagă

şi nu am bani în buzunare

câtă floare rău mă doare

am doar dor şi suferinţă

când voi trece-n nefiinţă

şi pridvoriu şi căsuţă

eu cu mândra cea drăguţă

voi lăsa să curgă în vale

numa ierburi flori domoale

Adio

nu a mai rămas mare lucru din noi

ceva picuri de transpiraţie pe spatele balerinei

şi un înec scurt în  inundaţiile pârăiele

care ies din ridurile mele în fiecare primăvară

nu a mai rămas mare lucru din noi

ceva certuri şi strigăte

agăţate de cearceafuri şi nori

şi lumea lipind cu fiecare pas pe trotuar

distanţe şi preţuri stinse

nu te voi mai aştepta la ceas nesigur al nopţii floarea

nesilnică va tremura  e moartea mea  dragă

singura şi ultima

adio

Mai

nu a mai rămas mare lucru din

noi

nimic de spus sau memorat

ceva ciori pe o jale şi un pic de grund

peste o linişte care hârâie şi mai scuipă din gât

nu a mai rămas mare lucru şi nici nu mai am

ce spune

poate tu cu ochii tăi cumva mai mari alinţi

ultima mea privire

nu a mai rămas mare lucru din noi

un fur ne-a luat şi vândut prin

târgurile înmiresmate ale Orientului

doar în luna mai

ne mai

amintim de noi