Numa ierburi

nu mi-e râs şi gluma în soare

tot ce spui  citire doare

nu mi-e sufletul pe autolog

doar căznesc şi sting olog

vreau doar dorul ce mi-l mistui

să nu treacă-n codrii silhui

să absorbă o brumă dragă

peste viaţa mea întreagă

şi nu am bani în buzunare

câtă floare rău mă doare

am doar dor şi suferinţă

când voi trece-n nefiinţă

şi pridvoriu şi căsuţă

eu cu mândra cea drăguţă

voi lăsa să curgă în vale

numa ierburi flori domoale