Nici un doctor nu urcă noaptea aceasta

făpturi de ultimă seară

care urcă spre ceruri ultima oară

decolteuri morganice deşertul care mă împânzeşte

metamorfozele nimfelor sirenelor sub dune

răsturnate de simun valuri imense

şi fetele morgane cântând pentru cei de pe cămile şi în caravane

cozile lor putrede de apa lichidelor nopţi

de nisip şi urina cămilelor

moartea spulberă orice urmă a caravanei nici un beduin

nu aşteaptă noaptea polară la tropicele cancerului

nici un doctor nu urcă noaptea aceasta

voi muri înconjurat de răcnete de lei râsete de hiene

un urs polar transpirat

sare din timp în timp

binefăcător

spre mine

Hell

aş vrea să mai şi zâmbeşti

să nu mă uiţi în rafturile mărunte

în care organizezi dimineaţa toate angaralele

să nu pleci lipită de pedala acceleraţiei

limbajul ţării triunghiului bermudelor umede cu avioanele decorând pe

ceruri smiley-uri productive hell toţi să le vadă

să nu te deranjeze schimbătorul de viteze

deşi cred că nu poţi să uiţi mintea mea lipind flori

pe elasticul chiloţilor tăi unde mă declar nevăzut şi dispărut

în triunghiul bermudelor

aş vrea să mai şi zâmbeşti ai dinţi de adolescentă  zâmbetul

tău  imperfect mă cucereşte  într-un tonou fulminant

care mai adaugă câteva grade longitudine

nu că nu ar conta şi latitudinea

de fapt  norii cirrus

fac legea în această ţară

a bermudelor hell

doar este vară

Câinele orb

era un câine orb şi un om care îl plimba

câinele avea acei ochelari de soare

minim invazivi pe care orice orb îi poartă întunecaţi

era şi o privelişte pe care numai omul o vedea

florile miroseau pentru amândoi

mai mult pentru bietul câine orb

trecea şi o femeie frumoasă

sânii îi tresăltau sub ziuă iar picioarele foşneau sub fustă

câinele îşi imagina că ar vrea să fie om în aceste momente

omul îşi ţinea câinele în lesă

sau câinele îl ţinea pe el?

vorbele circulă mai greu ca aerul zilele acestea

iar petele de culoare sunt mai greu descifrabile

de exemplu acea femeie care sfâşie până şi retina unui câine orb

e de mult apusă la încheietura unei mâini

care răsună în cea mai neagră noapte

era un câine orb şi un om îl ghida pe trotuarul

dintre această realitate şi alta