Câinele orb

era un câine orb şi un om care îl plimba

câinele avea acei ochelari de soare

minim invazivi pe care orice orb îi poartă întunecaţi

era şi o privelişte pe care numai omul o vedea

florile miroseau pentru amândoi

mai mult pentru bietul câine orb

trecea şi o femeie frumoasă

sânii îi tresăltau sub ziuă iar picioarele foşneau sub fustă

câinele îşi imagina că ar vrea să fie om în aceste momente

omul îşi ţinea câinele în lesă

sau câinele îl ţinea pe el?

vorbele circulă mai greu ca aerul zilele acestea

iar petele de culoare sunt mai greu descifrabile

de exemplu acea femeie care sfâşie până şi retina unui câine orb

e de mult apusă la încheietura unei mâini

care răsună în cea mai neagră noapte

era un câine orb şi un om îl ghida pe trotuarul

dintre această realitate şi alta