1
sunt omul de la marginea lumii
care îți trimite scrisori clasice baroce
cu scris de călugăr în sejur la Marea Moartă
îți scriu versuri albe pe plicuri negre cu timbru înflorat
mirosind a ploaie veștedă
îți scriu despre zâmbetul unei Mona Lisa descoperită de beduini
într-o cameră funerară din Valea Regilor
sau despre inscripții găsite pe aripa unei libelule
fosilizate în chihlimbar
dar
scriu și despre strigătul florii care se legăna deasupra mea
trăgându-și sevă și uitare
fericire și abandon
2
mor câteodată mai devreme
mă nasc de cele mai multe ori prea târziu
sunt tot mai aproape de liniștile altora și
tot mai departe de secundele tale
3
sunt aburul care ține loc de amurg și revenire
sunt singur ca o fereastra prin care sar sinucigașii
îndelungat ca o așteptare în ceruri
și prelung ca un dangăt în pieptul lucrurilor
4
te iubeam când tăceai mai frumos
decât icoanele în bisericile de lemn
dar și când îmi spuneai că iubești și marea
dar preferi îmbrățișarea mea
mi-era dor de tine chiar și când erai lângă mine
așa că primele zile nici nu am observat că ai plecat
într-o noapte te-am strigat
acum te șoptesc
5
știu că vei reveni
dar încerc să mă obișnuiesc cu gândul
că vei pleca
până atunci
aștept
cum așteaptă un cuvânt neputincios
sunetele potrivite mâna rostitoare să îi dea
o brumă de sens
