nu mă aștepta
rătăcesc pe coapsa altei zile
spre culcușuri molcome
din poieni albastre
cu gene care știu
să mintă așa cum tu nu știi
am lăsat pe caldarâm
sub preșul de la intrare
două monede
să cumperi ceva străveziu
și foșnitor
dacă vei vrea să minți pe cineva
nu mă aștepta
Nu mai sunați.
Greu vă răspund, respirația
îmi ajunge doar să vă iubesc.
Și timpul asistentei, e cel mai prețios
lucru
în
încă viața mea.
Inima s-a răsucit în corp, doare
și bate înspre patul umed.
Genunchii îmi plâng,
ar dori să se poată îndoi înspre rugăciune.
Simt o umbră
în amintiri.
Dar respir încă.
Nu mai sunați.
