Mai știi să iubești?
Mă simt ca după 23 de zile de tânguire.
Florile crescute în plămâni mă înțeapă -
Cum un fum de amorțire.
Inima mi se preumblă cu sângele -
Uneori o simt ca o gheară în gleznă.
Nu.
Nu cred că mai știu să iubesc.
Niciodată nu am știut.
22.10.2022
bărbatul citea o carte
foșnitoare ca o scoică
femeia îi aduse fluturi uzi din mare
în pumnii strânși -
zâmbea de parcă ar fi știut că
fericirea unduia după orizont
uitaseră numărul copiilor
petalelor de la nuntă
silabelor din săruturile schimbate
doar cuvintele șiroiau din palmele femeii
în cartea pe care bărbatul
o lăsase la plecare
Grecia, Sithonia, Le Mantri Beach Bar, 30.08.2022
Ninge negru pe orașe chircite și amare
Bolnavii din ele rânjesc scurși în izolare
Arme cresc din pământ, nu arbori sau flori,
Au petale și dinți care-omoară culori
Hălci din pământul nostru, piatră și glod
Aruncate lupilor, mâncători de sud și nord
Șuieră seceta în ochi de delfini murdari
Mările cad în cer și delirează-n marinari
Am stins luminile în cearcăn și atom
Apropie-mi Doamne, Luna, s-o dorm.
Un Soare să cânt. Cum să iubesc un Pământ?
Aici, nici Tu nu mai ești Cel veșnic și sfânt
Se sufocă iubirile, urlă orbii-n oase
Noi mai ucidem o frunză și râdem în case
Fumegă pământul, arde vița de vie -
Mor și bețiile, ce ultimă trezie
