Sufrageria

Sufrageria

Mai ţii minte valul acela negru
ce ne-a inundat deunăzi sufrageria
în timp ce dormeam acelaşi vis?
Privirile îngrozite aruncate spre
clanţa uşii
de un bolnav agonizând
în aşteptare?
Valul acela negru ce se apropia
dinspre sufragerie
înspre colţul unde aveai cea mai
verde planta ce o îngrijiseşi vreodată?

Liniştea netulburată ce durea
uneori...

Mai ţii minte când respiram
acelaşi coşmar?
Ce fericiţi eram
ştiindu-ne împreună?

Mai ţii minte, iubito?

Trezeşte-te.

Dupa dictare , de primavara

Dupa dictare, de primavara..

Liniştire curată
preaîndepărtată.
Schimbare de oglindă
uitată in tihnă.
Cardinale surâsuri
in zglobii hohotişuri.
Aproape o undă
stă să se ascundă.
Un demon rămâne
de veghe in urmă.

Mâna îmi amurgeşte in simţuri;
Şi clipirea uită de pleoape.

În verdele privirii tale
Primăvara îşi înmoaie penelul.

Iarnă nomadă

În ziua în care îmi voi aminti de tine,
Voi ninge o pădure de brazi.
Voi îngropa un argint în poiană.
Alături de o şatră de nomazi,
Cu ghioc,descântec şi dansuri păgâne,
Prin târguri şi sate umbla-voi în iarnă.

Apoi zăpada se va topi, spre primăvară...
Călare voi pleca, pe furiş, în seară.

Sub copită, trecând prin poiană,
Un argint se-arată, a sufletului rană.