să ningem caii murgi deseară

cerul aşteaptă la o margine a gândului
o cernere
pleoapele mele mai mint cu fiecare clipire câte puţin
genele pictează iarba violet şi umbrele alb
spulberă un dor de cais pe marginea unei livezi de piersici

tăinuit de o inflorescenţă a păcatului
(delimitare agrestă
gard viu de sentimente)
versul meu aleargă alături de  pardoşi mătăsoşi
plimbă penumbra labelor acestora pe cărările strălucind în iarbă

şi cerul se clatină vălurit
iar eu cu bagaje şi cuvinte  care întârzie aştept
nelămurit un bac sau un nor să mă treacă dincolo de tâmplă
poate părul tău iubito să-mi cadă moale sub picioare
să ningem caii murgi deseară
depărtările şi frământările anotimpurilor dintre noi
curgă apoi în şuvoaie verzi topite peste alb şi violet
lumina să intre în ochi curgând pe obraji
plâns invers
sub soarele unui cer de fericire

ilustrate

un cer curge secret dintr-o glandă

sub un amurg doamne infect

apoi se spulberă ceva zori de-o geană

pierdută  de întâmplarea clipirii mele

surâd în volbura muşcată de retragerea primăverii

o palmă mângâind obrazul meu neras

cer nelimpezit dimineaţa aceasta

rătăcit între est şi nord sud şi vest

un zvon rătăcit peste pietre

pumnul îmi loveşte meningea creierului

menghina gândului

crucificare de pleoape pe irişi eretici

sclipire vorbită de limbi de ceaţă

gândirea mea umilă

fără mănuşi mângâi dealurile şi mă-nspinez

amintindu-mi că putem renaşte doar murind

ştiu valurile sunt cele care ne poartă spre ţărm

vieţile noastre sunt doar nişte ilustrate de la mare

trimise pentru a fi uitate în sertare sub maldărul
de vise amare

adolescenţi

cerul  creşte turle
norii dezlânaţi se scurg prin pâlnii
spre cremenea limbilor de
clopot care bat în interiorul pietrei
funii de iarbă înconjoară sunetul
urechea mea e agăţată de glezna ta
un joc balans
respir aerul unda tălpii tale
sfărâmând cristale de melancolie
ascult dangătul fericirii cum urcă  spre inima-ţi

gene întoarse de un vânt
- amintire în privire-
se mai pierd uneori
adolescenţii râd nepăsători cu
bătăi de inimi ****parolă pentru restart

aud bătăi de flutur
un iris cu pleoape
de cremene
el e clopotul
şi vieţuieşte în piatră
în care bate cu aripile pleoapele lui
un zbor un dangăt
o privire aruncate în vânt

sub ele dimineţile noastre cu
sandwich-uri decor şi o cană de cafea de fiecare

fericirea mă găseşte de cele mai multe ori
regrupat în living cu un pahar de pelin
întrebând pietrele de mă mai aşteaptă puţin
până ce clopotul, dangătul lor
se stinge sub pas de adolescenţi nepăsători
omizi care se plimbă printre flori
căutând  modele de aripi

urechea ascultă la glezna ta o respirare un cântec
viaţa cum urcă spre inima ta