spun
e doar
aproape dimineaţă 4 şi un sfert
ai şi o floare prinsă
între gene
nu verifica intrări
ieşiri
lasă beţivii să urle pe
străzi cu sticlele aproape goale
ameninţând somnul
oraşului de carton
dormi
am descoperit ieri
că tocurile tale lovesc pe
o claviatură a vertebrelor
o şiră a spinării din
sala de disecţie a unui ev renascentist
mai şi ploua prin noi
printre nori
din alţi nori de mai sus
nu sunt sigur
muzica poate renaşte
neguri de compromis
nu chintesenţele
imperios necesare
vorbeşti prin somnul
nostru
visezi coloana sonoră
ştiu doar că mă căutai
printre turele creneluri şi creaturi cu pupile miraculoase
printre balustradele
sufletelor evadate din
acest timp pervertit
convertit în emoţiile din
ochii noilor actori
anonimi
calcinaţi inevitabil într-un
final în orgiile desfăşurate sub
semnul
anotimpurilor comune
ei acei ochi-actori
mă acuză şi îmi spun
tu nu iubeşti pe nimeni
(pe tine se pare chiar mai puţin ca pe celelalte)
ai face orice pentru o
distribuţie de excepţie
şi o vedetă
m-ai găsit şi acum
...cut!
răcoarea şi naturaleţea discursului
îngheaţă în şampania pregătită
acea maree asonantă pată
accident ecologic pur
peste valuri
caligrafiate de desfrâu patetic
acum e doar o simplă dimineaţă
şi o floare
într-un pantof cu
toc înalt
regret nesăbuit
proiectorul împrăştie
mirosuri albe
şi negre pe ecran
lumea aplaudă
