Cut!

spun

e  doar aproape dimineaţă  4 şi un sfert

ai şi o floare prinsă între gene

nu verifica intrări ieşiri

lasă beţivii să urle pe străzi cu sticlele aproape goale

ameninţând  somnul oraşului de carton

dormi

am descoperit ieri

că tocurile tale lovesc  pe o claviatură a vertebrelor

o şiră a spinării din sala de disecţie a unui ev renascentist

mai şi ploua prin noi

printre nori

din alţi nori de mai sus

nu sunt sigur

muzica poate renaşte neguri de compromis

nu chintesenţele imperios necesare

vorbeşti prin somnul nostru

visezi coloana sonoră

ştiu doar că mă căutai printre turele creneluri şi creaturi cu pupile miraculoase

printre  balustradele sufletelor evadate din

acest timp  pervertit  convertit  în emoţiile din

ochii noilor actori anonimi

calcinaţi inevitabil într-un final în  orgiile  desfăşurate sub semnul

anotimpurilor comune

ei acei ochi-actori mă  acuză şi îmi spun

tu nu iubeşti pe nimeni

(pe tine se pare chiar mai puţin ca pe celelalte)

ai face orice pentru o distribuţie de excepţie

şi o vedetă 

m-ai găsit şi acum

...cut!

răcoarea şi naturaleţea discursului îngheaţă în şampania pregătită

acea maree asonantă pată accident ecologic pur

peste valuri caligrafiate de desfrâu patetic

acum e doar o simplă dimineaţă şi o floare

într-un  pantof cu toc înalt

regret nesăbuit

proiectorul împrăştie mirosuri albe

şi negre pe ecran

lumea aplaudă