oasele mi-au fost aruncate în trup
au rămas vreo două
sute şase
o molimă mi-a rupt sternul
inima legată cu artere groase şi bătută
mă înjură gâlgâit
mă scuipă printre gratii
trec dintr-o cameră în alta
îmi ling gingia încă doare dintele lipsă oare se socoteşte
două sute să fie
atunci restul sunt din acrilat
trec din super one
într-un film de lasă-mă că te las
e mai scabros nu rezist
geamurile mă urmăresc de parcă ar vrea să
fie sparte
mâna cu paharul intră prin sticla televizorului să văd
dacă ninge
ziua miloasă îmi
dă pomană un sărut
mâna îmi sângeră paharul se umple
bloody mary
zăpada din planeta îngheţată de pe nat geo hd
se înroşeşte un urs polar mă adulmecă
revin cu o blană de iarnă sunt alb şi nimeni
nu mă vede
să ard camuflajul celor două sute şase
pardon două sute plus şase dinţi din acrilat
douăzeci şi unu de grame de viaţă
se vor elibera
zăpada se topeşte în urmele paşilor tăi
adâncite prin viaţa prin pustiirea mea
sorb însetat ca o fiară
cei din filmul de pe super one
s-au oprit şi mă privesc
