Două sute plus şase

oasele mi-au fost aruncate în trup

au rămas vreo  două sute şase

o molimă mi-a rupt sternul

inima legată cu artere groase şi bătută

mă înjură gâlgâit

mă scuipă printre gratii

trec dintr-o cameră în alta

îmi ling gingia încă doare dintele lipsă oare se socoteşte

două sute  să fie atunci restul sunt din acrilat

trec din super one  într-un film de lasă-mă că te las

e mai scabros nu rezist

geamurile mă urmăresc de parcă ar vrea să

fie sparte

mâna cu paharul intră prin sticla televizorului să văd

dacă ninge

 ziua miloasă îmi dă pomană un sărut

mâna îmi sângeră paharul se umple

bloody mary

zăpada din planeta îngheţată de pe nat geo hd

se înroşeşte un urs polar mă adulmecă

revin cu o blană de iarnă sunt alb şi nimeni

nu mă vede

să ard camuflajul celor două sute şase

pardon două sute plus şase dinţi din acrilat

douăzeci şi unu de grame de viaţă

se vor elibera

zăpada se topeşte în urmele paşilor tăi

adâncite prin viaţa prin pustiirea mea

sorb însetat ca o fiară

cei din filmul de pe super one

s-au oprit şi mă privesc