Îngropat

minte-mă dragă

cerşetorul de la podurile

canalizării bisericii

aleargă orb după clipa nenorocita aia de clipă

prezisă de orologii mari cu dangăt ce urlă suprem

şi mă ajută în tot ce blestem

rânjet etern

minte-mă dragă

am uitat să îmi iau azi bilet

în autobuzul infect în care nici nu

clar neclar nu

până la urmă nu nu am fost 

nu am plecat ieri 

nici azi

în ce dată suntem

azi sau ieri sau mâine

sunt mitraliat 

în asalt spre infernul de netemut si etern

pierd sânge pe reduta  unui prezent tern

mă tem şi aştept

minte-mă dragă

spulber catedrale şi domuri

călugări se sparg lăţiţi ploşniţe pe mantia unui mântuitor

sadic  anorexic şi bizar

cer negarea din neant

minte-mă dragă

doar tu mai desparţi marginea clipei

de dangăt de clopot de zi  

de miazăzi şi poezii

sunt îngropat sub vreo doi metri de ţărână într-o ladă

minte-mă dragă