Eu, mint..

Nu ştiu dacă pot să te mint mai mult de atât

Am şi epuizat subtrefugii, refugii, ţi-am vândut iluzii.

Şi un fluture ce adoarme calm la tine pe pleoape... eu l-am năimit.

Nu pot minţi mai mult, sunt ceea ce sunt.

Mă vezi şi te rog să uiţi, sărbătoreşte clipa când pier.

Nu vreau să aştepţi, nu înfloresc tainic, trainic primăveri.

Nu aştept, nu te aştept pe o lacrimă din clepsidră.

Urăsc ce reprezint, spun ce spun şi mint...

Şi dacă pier, nu uita, pier e un cuvânt.

Probabil, mint...