Când obosite viile se culcă

Când obosite viile se culcă

Când obosite viile se culcă şi vinul se trezeşte

Deschidem grabnic cartea iernii, curioşi de o poveste.

Uităm oraşul fără nume, ne avântăm spre creste

Unde în incendii de zăpadă natura se topeşte.

Ascundem vara în fulare şi alunecăm pe-o pârtie.

Ninsoarea, un drog legal, ne-o injectăm in sânge

Prin pielea amorţită sau prin ochiul care plânge,

Dar chiuie, pâna-n timpane lumina  o împrăştie.

Iar noaptea când iarna liniştită  în ger  se odihneşte,

Prieteni, veniti la gura sobei, e ora de poveste -

Despre haiduci şi zmei, balauri sau, de vreţi, neveste -

Acum când acestea dorm şi vinul cald ne ameţeşte.