liberul vers
alb
aleargă cămilă
îmi spune clipa
dintr-o
clepsidră strangulată cu smoală
şi cu îngeri
împingându-mă nervoşi
pe strâmtul
coridor
(nu-mi las prădăciunile
bucăţi de
agonie agonisită
să mă întârzie)
ling simunul
si sparg cu cornul de
cămilă-inorog
balonul efemer umflat de
respiraţia sufletului
pendulând între
rai si iad
îngeri
eliberaţi pleacă ţipând
au cioburi
în aripi şi plete
devin gardieni în închisorile de sticlă
ale altor
suflete
smoala îmi
curge fierbinte
creionând negru versuri albe pe hârtie
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu