Idilă în oraşul oceanic

ieri îmi bombardai teritoriile din zeppelinele purtate

o singură dată de altcineva înaintea ta

acum am evadat  coborând prin  mirosul

clorofilei de vise umede din frunze purtate

o singură dată de altcineva înaintea ta

paraşuta  o strâng o ascund în scorburile  unei inimi bătrâne

părăsită de sânge

nelocuită de păsări

tristă ca tăcerea prinsă în pânza pictată

de penelul văduvei negre

aştept să vină spre mine  oraşul  necunoscut marcat de

semnul ce ridică din umerii osoşi ai neîncrederii

cerul se îndepărtează luat de zeppeline

plutind ca nişte cântece de balenă

sunetul arde torţă îngenuncheată într-o făptură miraculoasă

luminează secretul tău nume purtat

o singură dată de altcineva înaintea ta

palma îmi vine  încet din urmă

odată cu  suburbiile oraşului oceanic

unde din valuri plouă  cu aer

unde rigolele sunt înfundate de epavele meteoriţilor

unde trecătorii au paşii curgători spre izvorul oceanului

iar locuinţele îi aşteaptă ca nişte peşti nemişcaţi

oraşul mă înghite cu totul doar visele-mi sunt

respirate de aceea care ţi-a purtat numele înaintea ta

 cea mai frumoasă dintre  amazoanele  marine

călărind mareea verticală  dintre sufletele noastre

ieri îmi bombardai teritoriile din zeppeline

cuvinte atomice iradiau absorbind orice urmă de viaţă întâmplătoare

azi mi-ai găsit paraşuta ascunsă în inima bătrână

câinii tăi se transformă la marginea oraşului oceanic

în timp ce îi hrăneşti cu bucăţi din sânul drept

tu a doua dintre cele care au purtat secretul nume

iubito