Încerc o călătorie...

o călătorie spre interiorul sufletului

vântul  împinge norii prin ochii nemişcaţi

curând  plouă cu oameni pe trotuare

pe spătarul unei bănci atârnă uitat un loden

translucid de atâta uitare prin el se văd mucegăite celule epiteliale

îl îmbrac  îmi vine bine probabil că e al meu

anul trecut îl purtam mi-am dat întâlnire 

să încercăm să intrăm în suflet am spus

la naiba o călătorie ce părea aşa de simplă

( joacă de copil pui mâinile la ochi şi numeri până la o sută

timpul încetineşte pasăre uriaşă bătând din aripi deasupra ta

la cincizeci zboară pleci în căutare urmărind fluturii)

şi acum mă împleticesc  agăţându-mă în sărutul tuturor acestor

roşii  umede toxice carnivore pătate de umori  

menade care dansează printre menhire munchire  strigătele împietrite

pulsând  la fiecare zvâcnire din tâmplele mele

jumătăţi ale clepsidrei  care se răsuceşte  vibrant

un şarpe cu duritatea diamantului sfredelind la  fiecare răsuflare a mea

trupul  l-a hrănit în toţi aceşti ani

sufletul îmi este încordat ca un făt în poziţia cervix

nu este loc pentru fiinţa mea în el

nu  este loc pentru nimeni şi nimic

nici măcar pentru moarte