Patru

amintire cum ţi-ai lipit urechea de crucea rece

după loviri repetate  în ea cu cheia de la apartament sunete

patru  din simfonia destinului ţi-au răspuns

ai aruncat speriat ziua de pe umeri

mirosea a zăpadă deşi vara abia căzuse din ciocuri grijulii

te-ai refugiat într-un bar de kevlar

bărmăniţa te îmbia surâsul ei părea din altă irealitate

a fost un pic mai scurt ca fusta

berea te-a lovit cu cearcăne amare la înghiţire

amintire erai un călăreţ cu reflexe în ecoul copitelor

patru ce loveau în intersecţia prăfuită

mâna  mângâia ovalul lunii

doreai să prinzi un glonte cu inima să-l creşti

udându-l cu sânge şi o plantă va ieşi printre coastele  grijulii

îi vei spune mai apoi cocoon, sau voce, sau cruce,  sau phoenix

ştii că va zbura până la urmă bătând din aripi

patru din camerele inimii drenate

amintire erai o temă  redată de pe vinil

o tunică fastuoasă însoţea curgerea ta prin aerul

acelei veri cu miros de zăpadă lucruri simple

patru aşteptau smerite atingerea ta

amintire cum te-ai pregătit de somn

sângerând între îngeri
patru