Zeu necopt

am  pus cerul undeva deoparte

copile pe unde-mi umbli vreau să te nasc

nu pot veni acum mamă ţi-e sufletul uscat

simt arsura gleznei tale prin frunzişul căzut  

pe oglinda fiinţei mele

copile trebuie să plec uite luna se depărtează

mamă aşteaptă acum e tremur şi ger

şi-n văgăuni târziul se-nfiripă

copile am plecat poate

voi reveni

valuri izbesc în atolii ochilor 

Dumnezeu înoată sub pleoapele  mele

de zeu necopt

undeva cineva cu o foarfecă

mai inaugurează o viaţă