cu dinţi de
umbră te aştept la marginea durerii
inorogi de ceaţă
sar peste clavecine zornăind
discordant
nu
vei ieşi nenăscut din îmbrăţişarea mea spuneai
la
vremea când flăcările spărgeau tăcerea
precum
ciutura oglinda apei din coasta mea
iubeşte-mă
până la capătul dragostei
până
la începutul lumii
mângâie-mă
ca
pe o chitară găsită într-o mansardă
de
sfârşit de secol
loveşte-mi
porţile asediază-mă cu
mâinile
tale care frământă luna ca pe o odaliscă
vorbeşte cu mine cum ai strivi nisipul în îmbrăţişarea
pescăruşilor
şi
apoi
ai
arunca plaja în apa mării
lacrima sunet atârnat de o chitară
când clipeşte
lunecăm străini unul prin altul
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu