Radio Vocea Sufletului

sâmbătă, 12 aprilie 2014

Etajul 21

se aruncă în gol la început cădea ca o frunză apoi nu bufnitura se auzi timidă jenată
o jumătate un sfert de bufnitură unii ridicau privirea spre etajul 21
unde un braţ scutura absent o scrumieră pe fereastră se încruntau şi mărunţeau ceva între buzele vinete 
toţi evitau costumul care părea singurul lucru recunoscut călcând din când în când neatenţi pe palmele care tremurau  sau pe sângele şiroind cu indiferenţa ploii peste un pahar de plastic murdar  
careva spuse că probabil corpul astral nu se mai deranjase să coboare şi urmă 
râs de hienă  scheunat de coioţi  
mă aşteptam surescitat să-l devore 
până la urmă o ţigancă putând o rochie oribilă aprinse o lumânare pe trotuarul flămând
dependent de acum nu numai de  paşi


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu