Acum

acum

un om s-a ascuns în mine.

îl urmăreau zâmbete sau fluturi?

nu a reuşit să îmi spună, eu nu am înţeles,

s-a ascuns prea repede în mine,  nu mai dau de el.

e mult prea ceaţă, prea multă absenţă atârnă în ungherele mele

rămase descărnate de ultimul seism.

simt ncet încet mă întoarce pe dos,

îl simt cum îşi trece mâna pe sub coastele mele,

harpă rezonând în catedrala unui vis din altă fiinţă.

voi deveni el, omul urmărit

de fluturi sau zâmbete

sau voi pleca?

sau vom pleca, îl aud acum.

acum am înţeles.